Adresa: str. Principală nr. 283, 727265 Fundu Moldovei, jud. Suceava

Tel.: 0230-577411 Fax: 0230-577356 Email:
Categorie
De la:
Pana la:
Reseteaza filtrele [x]

Pagini

Turism

Cadrul natural cu valoare deosebită favorizează dezvoltarea agroturismului.Zona are reale posibilităţi de dezvoltare a turismului rural oferind o serie de tradiţii şi obiceiuri străvechi. În acest moment (ian.2011)pe raza comunei există 120 locuri de cazare în pensiuni agroturistice şi case particulare.
     Comuna Fundu Moldovei dispune de următoarele obiective turistice care merită vizitate:
            * Manastirea Orata cu hramul Sf. Marie Mare 15 august.
            * Biserica de lemn din satul Colacu, veche de peste 200de ani,în curtea căreia se află şi mormântul profesorului Traian Popovici,care în anul 1941,în calitate de primar al Cernăuţiului, a salvat de la deportare în Transnistria aproape 30.000 de evrei.De asemeni în curtea biserici vechi se afla o casă ţărănească de la sfârşitul secolului al-XIX-lea, dotată la interior cu diferite obiecte casnice vechi.
            * Două monumente ale eroilor din cele două războaie mondiale,unul în centrul satului Fundu Moldovei şi unul în centrul satului Colacu.
            * Un muzeu etnografic situat în imediata apropiere a Şcolii Generale -Dimitrie Gusti- din satul Fundu Moldovei
     La nivelul comunei Fundu Moldovei sunt organizate pe tot parcursul anului diferite festivaluri şi evenimente la care merită să participaţi.
            * Festivalul naţional de muzică corală religioasă ortodoxa "Buna Vestire" (25 martie)
            * Balul gospodarilor, organizat a doua zi de Paste
            * Festivalul formatiilor de muzica populara "Rapsod Ilie Cazacu" (de.Sf. Ilie)
     Comuna Fundu Moldovei este aşezată în apropierea Obiectivelor Turistice importante de pe raza judeţului Suceava:
- Mănăstirea Voroneţ   30km.
- Mănăstirea Moldoviţa 20km.
- Mănăstirea Suceviţa 50km.
- Mănăstirea Putna 100km.
- Sanctuarul Catolic de la Cacica 50km.
- Herghelia de la Lucina (cai huţuli) 25km.

18 April 2018
Economia

Sub raport strict ocupaţional,dominantă este viaţa păstorească,tipul de păstorit fiind cel agricol-pastoral,cu stâna ala munte ,uneori pendular, cu iernatul în vatra satului şi uneori chiar cu pendulare dublă,cu iernat în zona fâneţelor.Viaţa păstorească păstrază aici încă multe ritualuri, tabuuri şi practici magice,ajunse la noi din timpuri străvechi.
       
Exploatarea intensivă a pădurilor şi minereului de cupru din subsolurile comunei a început după cuprinderea ţinutului sub administraţie austriacă. În forme evoluate, mecanizate,aceste activităţi continuă şi astăzi.

Economia închisă,de casă, mai conservă încă meşteşuguri străvechi ca:prelucrarea fibrelor textile,ţesutulţcojocăritul,sumănăritul,opincăritul,cusutul şi broderia.Un loc aparte în civilizaţia locală îl ocupă prelucrarea artistică a lemnului.Profilul economic al comunei este dependent de resursele naturale existente în zonă şi de aşezarea localităţii în teritoriu.

18 April 2018
Cultură și învățământ

Învăţământ
La ora actuală în comuna Fundu Moldovei îşi desfăşoară activitatea trei şcoli cu clasele I-VIII.
- Şcoala Generală "Dimitrie Gusti" Fundu Moldovei
- Şcoala Generală Botuş 
- Şcoala Generală -Traian Popovici-Colacu
În comună funcţionează cinci grădiniţe distribuite astfel: Fundu Moldovei, Colonie, Botuş, Colcu;


Cultură

Dotările destinate culturii în comuna Fundu Moldovei sunt amplasate în cele 3 sate principale, astfel:
Satul Fundu Moldovei cămin cultural - sală 300 locuri
- două biblioteci (una şcolară)
- o casă muzeu
- un monument al eroilor.
Satul Colacu

- cămin cultural - sală 150 locuri
- o bibliotecă şcolară
- un monument al eroilor
Satul Botuş

- sală 320 locuri
- o bibliotecă şcolară
- un monument al eroilor


Fundu Moldovei este o comună reprezentativă pentru zona de munte a Bucovinei, ca vatră etnofolclorică deosebit de interesantă, consemnată ca atare încă de la începutul secolului, când a fost aleasă, la îndemnul istoricului Ion Nistor, ca una din cele patru puncte de reper pentru cercetările sociologice întreprinse de

Dimitrie Gusti - primele de gen din România.

 
Fundu Moldovei este o regiune conservatoare, locuită de munteni, creatori şi păstrători ai unor forme proprii de viaţă materială şi spirituală; comuna atrage prin elemente de arhitectură tradiţională şi de civilizaţie a lemnului, prin viaţa păstorească şi prin celelalte ocupaţii, prin meşteşuguri, costum popular, obiceiuri, ceremonialuri, prin diversitatea coregrafică a jocurilor populare, repertoriul muzical, viaţa culturală în general.

Fundu Moldovei este locul unde activează ansamblul artistic "Arcanul", una din cele mai reprezentative formaţii artistice din Bucovina, atât ca "performanţe" - premii la festivaluri din Olanda, Irak, Polonia, Bulgaria, Germania, Ungaria, cât şi ca origini - înaintaşii celor de astăzi au dansat şi s-au bucurat de succes în 1908 la Viena şi în 1937, la Londra.

Fundu Moldovei este gazda Festivalului "Buna Vestire", festival de cântece şi poezii religioase ce se desfăşoară sub patronajul Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor şi care are ca scop valorificarea tradiţiilor ortodoxe şi etalarea unor forme de artă populară.

Fundu Moldovei este locul unde se mai pot întâlni obiceiuri şi tradiţii, aşa cum în unele părţi le mai povestesc doar bătrânii: la momentele importante din viaţa omului - naştere, nuntă, înmormântare - şi la diferite date din calendar, în special la cele două mari sărbători: Paştele - impistritul ouălor, binecuvântarea bucatelor de la Slujba de Înviere - şi cele de iarnă, respectiv de Crăciun şi de Anul Nou - colinda; clopoţelul; buhaiul; jocurile cu măşti; capra şi cerbul; ursul; moşul şi baba; mirele şi mireasa; semănatul; teatrul popular; steaua, multe din acestea, datorită acurateţii filonului de folclor autentic, înregistrate şi aflate de ani buni în arhivele unor televiziuni din ţară şi străinătate.

Evenimente culturale cu caracter tradiţional:
Concurs de muzică religioasă ortodoxă "Buna Vestire";
Concurs de muzică instrumentală "Ilie Cazacu".

 
Culte

Lăcaşuri de cult existente:
Fundu Moldovei Biserica ortodoxă românească "Sf. Dimitrie"
Biserica romano-catolică
Monumentul eroilor

Colacu Biserica ortodoxă "Naşterea Maicii Domnului"
Biserica ortodoxă de lemn "Sf. Nicolae" - monument
Botuş Biserica ortodoxă "Pogorârea Sfântului Duh"
 Orata Mănăstirea Orata cu hramul Sf.Marie mare
Deluţ Capela ortodoxă cu hramul "Sfântul Ilie"
Braniştea Capela ortodoxă de la Lefe
Obcina Ursului Capela ortodoxă Arşiţa

18 April 2018
Istoricul localității

Fundu Moldovei apare pentru prima dată într-o hartă redactată de F. G. Bawr în "Carte de la Moldavie pour servir a l'Historie militaire de la guerre entre les Russes et les Turcs", publicată la Amsterdam în 1783, ridicată între 1768 - 1774, înainte de ocuparea Bucovinei de către austrieci, sub numele de Moldavie Fundul. În hârtiile făcute pentru Bucovina în 1843, apare Ober - Fundul Moldawi - Fundul Moldovei de Sus şi Unter - Fundul Moldawi - Fundul Moldovei de Jos. Sub diferite variante, apare în lucrările diferiţilor istorici şi guvernatori militari: Fundo Moldava, Fundo Moldawa, Fundul Moldavii, Fundul Moldowi, Fundul Moldwi, Fundulmoldwi, Moldavi Fundul, Moldawa, Moldowi Fundul.
După războiul ruso-turc(1768-1774), prin pacea de la Kuciuk-Kainargi,partea de nord a Moldovei,denumită ulterior Bucovina,este anexată Imperiului Habsburgic.Ca urmare, o parte a Ocolului Câmpulungului Moldovenesc din care făcea parte şi satul Fundu Moldovei intră începând din anul 1775 în teritoriul ocupat, datorită modului în care a fost fixată graniţa.
 
Colacu, la origine a fost un cătun al satului Fundu Moldovei, semnalat în documentele istorice întâia oară de Teodor Bălan în Documente câmpulungene. În dicţionare, etimonul colac provine din limba bulgară, semnificând un produs de panificaţie în formă de inel, împletit din două sau trei suluri de cocă. Poate avea şi sensul de răsplată obligatorie pe care o dădea proprietarul celui care îi ducea vite sau obiecte pierdute. De asemenea, ar putea avea şi sensul de obiect de formă inelară (ghizd la o fântână). Întrucât apa Moldovei face un ocol mare, înconjurând "dâmbul" care face legătura între Fundu Moldovei de Sus şi "cela popor" , ridicând şoseaua cu 35 m, locul s-a numit Cârligătura, alcătuind un cătun ce înconjoară Dâmbul Colacului.
Hotarul oficial al satului Colacu se întinde de la Pârâul Tonigăreştilor până la Cârligătură inclusiv. Concluzia noastră este că din punct de vedere etimologic, numele satului provine de la Dâmbul Colacului, în jurul căruia s-a format cătunul de formă inelară, Cârligătura, denumirea extinzându-se apoi asupra întregului sat Colacu.
 
Botuş este un sat aparţinând de moşia Fundu Moldovei. Este un toponim al cărei familii cuprinde forme numeroase (Botoş, Botăş, Botuşul Mare - denumiri înregistrate în harta austriacă din 1773 - 1774 şi în Dicţionarul Bucovinei din 1908 şi hărţile actuale - Botaşel, Botaşan, Botuşan, Botoşana, Botoşanii, Botoşani, Botăşenii, Botuşeniţa. Etimologic, un cercetător al Institutului de istorie "Alexandru Xenopol" din Iaşi, ne semnalează faptul că boieroaica Maria Cănănău a fost căsătorită cu jitnicerul Botiş din Dorohoi şi că moşia dăruită de Grigore Calimah voievod cu mai mulţi munţi din ţinutul Câmpulungului Moldovenesc includea şi muntele Botăş, care s-a numit aşa după numele soţului ei. O altă variantă etimologică ar fi aceea că în anumite localităţi ale Ţării Dornelor se purtau opinci din piele de viţel, nedubite şi fără gurgui, rotunde în
vârf şi care se numeau botuşi. Satul Botuş din comuna Iacobeni şi-a luat denumirea de la acest tip de opinci, care provocau mare haz la vederea lor prin alte localităţi. Profesorul Ionel Dârdală, ţinând conferinţe în sala Căminului cultural Botuş a prezentat alte etimologii, cum ar fi: satul de după botul dealului (dâmbul Colacului), oamenii din acest sat umblau încălţaţi în botoşei (încălţăminte care era purtată în Moldova) sau că erau "botoşi" (răi de gură, certăreţi).

Cercetătorul Ioan Iosep dedică acestui subiect o lucrare în care menţionează că: "Într-o regiune cum este cea a Obcinilor, în care creşterea oilor are vechi tradiţii, inclusiv sub forma transhumanţei, originea toponimului ar trebui pusă, după părerea noastră, în legătură cu creşterea oilor aşa - zise botoşe, botoaşe sau botoşele, sistem asociat transhumanţei (estivaj, butuşie) şi care coexistă în mod necesar cu aceasta. El presupunea scoaterea, din turma care pleca în transhumanţă, a oilor mai bătrâne sau sterpe şi a berbecilor care prisoseau, alcătuindu-se turme mai mici... În concluzie, toponimele Botoş - Botuş, la origine nume de păşuni şi de munţi pe care păşteau oile botoaşe, a trecut ulterior la ape şi la aşezări. Sistemul pastoral respectiv trebuie să fi fost de mult părăsit, probabil o dată cu dispariţia transhumanţei; numai aşa se explică de ce numele comun "botoş" a fost uitat, ca de altfel şi însăşi amintirea transhumanţei".
După Marea Unire din 1918, satul apare înglobat comunei Fundu Moldovei, conform Decretului 10.972/1925, iar în 1954, devine comună, pierzând cătunele Pârâul Negrii şi Valea Stânii care trec la comunele Breaza, respectiv Cârlibaba.
 
Braniştea reprezintă alt sat aparţinător comunei Fundu Moldovei, desprins din satul Botuş, conform împărţirii administrativ - teritoriale a R.P.R. din anul 1956 şi revenit comunei după 1968. În această perioadă a aparţinut ca sat dependent de comuna Botuş. La începutul secolului al XX-lea i se spunea Botuş - Branişte, iar oamenii din centrul comunei îi spuneau "cela popor", probabil un popor neamestecat cu germani şi evrei. Prin noţiunea de "popor" se înţelegea un loc în care trăia un alt fel de locuitori. Etimologic, semnifica o pădure sau parte de pădure în care e interzisă tăierea lemnelor, pădure bătrână de peste 25 de ani sau moşie domnească.
 
Obcina Ursului este un sat ce aparţine de comuna Fundu Moldovei, având aceeaşi situaţie ca şi precedentele. Obcina desemnează o formă de proprietate în devălmăşie sau o formă de relief sub aspect de culmi muntoase prelungite, cu înălţime de 1000 - 1500 m pe care se ridică din loc în loc vârfuri nu prea înalte şi pe care se poate umbla cu carul. Este o zonă unde hălăduiesc urşi.
 
Botuşel apare trecut în Tezaurul Toponimic al României. Moldova sub forma Botuşelul, iar la ancheta etnolingvistică efectuată în 1969 se consemnează forma Botoşelul. Are aceeaşi situaţie ca celelalte sate desprinse din comuna Botuş. Pârâul Botuşel desparte satul Obcina Ursului de satul Botuşel.
 
Deluţ este un cuvânt care semnifică diminutivul unui deal. Este trecut în Tezaurul Toponimic al României. Moldova sub forma Deluţul, sat aparţinând comunei Fundu Moldovei şi integrat comunei Botuş după 1956. Se mărgineşte cu culmea Botuşului Mare şi pâraiele Orata şi Botuşel.
 
Delniţa are aceeaşi situaţie ca şi satul Deluţ, mărginându-se cu comuna Iacobeni, satul Smida Ungurenilor, pârâul Orata şi satul Botuş. Etimologic, delniţa în evul mediu reprezenta partea moşiei satului care se afla în stăpânirea ereditară a unei familii de ţărani ce locuiau în satul respectiv; ea era o formă de stăpânire specifică obştii. De asemenea, poate însemna şi o parte dintr-o anumită subîmpărţire structurală a pământului (exemplu: "Patru delniţe de fânaţ").
 
Smida Ungurenilor, împreună cu Plaiul lui Mustici reprezintă cele mai mici sate ale comunei. Se află în partea sudică a comunei, mărginându-se cu pârâul Delniţa, vârful Colacului, apa Moldovei şi Cârligătura. Smida semnifică un teren pe care se află un desiş de arbori tineri sau de arbuşti cu spini, ori cu zmeuriş. Se numeşte Smida Ungurenilor întrucât acolo s-au stabilit, în secolul al XVII-lea mai mulţi băjenari ardeleni (ungureni). Antroponimul Ungureanu este frecvent şi în zilele noastre.
 
Plaiul lui Mustici are următoarea legendă: Se spune că în acele locuri trăia un haiduc cu numele Mustici. Pentru a putea trece prin acele locuri stăpânite de păduri bătrâne, el a făcut o cărare prin pădure care, de atunci, s-a numit drumul sau plaiul lui Mustici. Plaiul lui Mustici este unul din satele aparţinătoare comunei Fundu Moldovei şi are aceeaşi evoluţie ca şi satul Braniştea. Se află în nordul comunei, la hotar cu comuna Breaza, delimitat de apa Moldovei, pârâul Plai şi pârâul Gârbe. Din punct de vedere etimologic, semnifică o regiune de munte sau de deal aproape plană, acoperită cu păşuni, sau drum pe coasta unui munte sau pe un munte; potecă. Provine de la cuvântul latinesc plagius.

18 April 2018
Relieful și vegetația

Relieful comunei este dominat de forme muntoase, brăzdate de văi pe firul cărora curg ape repezi, care nu au constituit un mediu prielnic pentru îndeletniciri agricole de mare amploare, astfel încât singurele culturi care au dat rezultate au fost şi au rămas culturile de cartofi şi plante furajere.
 
Flora şi fauna
Alături de rezervaţia geologică Clipa Triasică de la Pârâul Cailor, pe teritoriul localităţii au fost identificate şi multe elemente rare de floră şi faună.


Resurse

Resursele pe care se bazează potenţialul economic al comunei sunt numai resurse proprii (terenuri arabile, păşuni, fâneţe, păduri, produse animaliere şi vegetale).

Zootehnia

Principala ocupaţie a populaţiei este creşterea animalelor.

Pentru a se ajunge la un standard european de dezvoltare, la nivelul comunei Fundu Moldovei pot fi dezvoltate mai multe ferme zootehnice, existând în acest sens forţă de muncă necesară cât şi terenuri ce pot fi exploatate.

Silvicultură

Pădurile ocupă o suprafaţă de 10304 ha din teritoriul comunei Fundu Moldovei, acestea asigurând producţia de plante medicinale, fructe de pădure şi ciuperci.

Piscicultură

Zona este favorabilă pentru dezvoltarea pisciculturii(păstrăvării), element ce ajută şi la dezvoltarea serviciului turistic.

18 April 2018
Localizare


Comuna Fundu Moldovei se află situată în nord - vestul municipiului Câmpulung Moldovenesc, întinzându-se de o parte şi de alta a râului Moldova, pe o lungime de 16 km. Este situată pe drumul judeţean DJ 175 la o distanţă de 14 km faţă de municipiul Câmpulung Moldovenesc şi 5 km faţă de comuna Pojorâta.

Comuna Fundu Moldovei este compusă din următoarele sate: Fundu Moldovei, Colacu, Botuş, Botuşel, Braniştea, Delniţa, Deluţ, Obcina, Plai şi Smida Ungurenilor. Satul reşedinţă de comună este Fundu Moldovei. Distanţa dintre satul reşedinţă de comună şi satul Colacu este de 3 km, faţă de satul Botuş de 8 km, faţă de satul Botuşel 12 km, faţă de satul Braniştea 12 km, faţă de satul Delniţa 10 km, faţă de satul Deluţ 13 km, faţă de satul Obcina de 16 km, faţă de satul Plai 14 km şi faţă de satul Smida Ungurenilor de 12 km.
Se învecinează la nord - est cu comuna Sadova, la sud - est cu comuna Pojorâta, la sud -vest cu comuna Ciocăneşti, la vest cu comuna Cârlibaba, iar la nord - vest cu comuna Breaza şi cuprinde o suprafaţă de 15.248 ha.
Comuna Fundu Moldovei este o subunitate fizico-geografică individualizată în nord-estul Carpaţilor Orientali, aşezată în depresiunea formată în lungul râului Moldova de culmile Obcinii Nestecăniş,fragmentate de afluenţii râului Moldova.Este străbătută de paralela de 47* 30' latitudine nordică şi meridianul de 25* 15' longitudine estică.Altitudinea comunei este de 745m în satul Fundu Moldovei,de 755m în satul Colacu,de 770m în satul Botuş,cea mai ridicată fiind de 1100m în satul Obcina.
Clima
Climatul continental, precipitaţiile abundente, au creat condiţii pentru dezvoltarea unei flore şi faune deosebit de bogate.

Apa

Reţeaua hidrografică a comunei este formată din râul Moldova şi afluenţii pe care îi primeşte (Botuşel, Orata, Preluca, Delniţa, Colacu, Ciumuca, Arsâneasca, Pârâul Leuştean, Praşca, Pârâulş Moroşan, Pârâul Tonigăreşti, Pârâul Cailor, Timăn, Robu) pe o lungime de 16 km, debitul mediu al râului fiind de 2,76 mc/s.

Solul

Tipurile de soluri întâlnite pe teritoriul administrativ al comunei Fundu Moldovei sunt: soluri brune podzolice, soluri brun acide montane, soluri podzolice montane.

18 April 2018
Descriere generală

Comuna Fundu Moldovei descrisă in revista Comuna Fundu Moldovei - Intre traditie și modernitate

18 April 2018