Sub raport strict ocupaţional,dominantă este viaţa păstorească,tipul de păstorit fiind cel agricol-pastoral,cu stâna ala munte ,uneori pendular, cu iernatul în vatra satului şi uneori chiar cu pendulare dublă,cu iernat în zona fâneţelor.Viaţa păstorească păstrază aici încă multe ritualuri, tabuuri şi practici magice,ajunse la noi din timpuri străvechi.
Exploatarea intensivă a pădurilor şi minereului de cupru din subsolurile comunei a început după cuprinderea ţinutului sub administraţie austriacă. În forme evoluate, mecanizate,aceste activităţi continuă şi astăzi.
Economia închisă, de casă, mai conservă încă meşteşuguri străvechi ca:prelucrarea fibrelor textile,ţesutulţcojocăritul,sumănăritul,opincăritul,cusutul şi broderia.Un loc aparte în civilizaţia locală îl ocupă prelucrarea artistică a lemnului.Profilul economic al comunei este dependent de resursele naturale existente în zonă şi de aşezarea localităţii în teritoriu.